Ceahlăul este muntele împărat, este podoaba, poezia ţării, este izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru, este ochiul etern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti.

Dominând munţii din jur, Ceahlăul se zăreşte din multe părţi ale Moldovei şi Transilvaniei. Totodată, din vârful   Toaca sau Ocolaşul Mare jur împrejur privirile pornesc nestăvilite către alte creste ale Carpaţilor Orientali, uneori, în zilele clare de iarnă, putând fi zăriţi şi Carpaţii Meridionali. Prin măreţia lui Ceahlăul ascunde în fiecare izvor, frânturi din existenţa milenară a oamenilor de pe acese meleaguri. Este poate singurul munte din Carpaţii orientali care aminteşte, prin legende, de prezenţa daco-romană. Se cunoaşte, astfel,  o legendă a Dochiei, o alta a stâncii lui Cobal, o a treia a Vulturului lui Traian ş.a. Ruinele Palatului Cnejilor de la poalele muntelui vorbesc şi astăzi despre zbuciumata istorie a Moldovei. În jurul unei biserici zidită la 1639 s-a consruit în 1676 î incintă fortificată. Aceasta s-a extins până către 1840, devenind un complex arhitectonic puternic, unde şi-a stabilit reşedinţa familia cnezilor Cantacuzini, apoi familia cnezilor Cantacuzini, apoi famiila Sturza. Acest palat fortificat a fost de-a lungul vremii ţinta unor atacuri ale tătarilor, leşilor, turcilor, iar uneori şi a celor oropsiţi de pe moşia boierilor. Pe aici a trecu şi Vasile Alexandri prigonit de domnitorul Mihalache Sturza.